Un nou 1 Mai

ilustrasi-mayday-may-day

De 1 mai se luptă! Împotriva exploatării, împotriva abuzurilor, împotriva patronilor, împotriva capitalismului, împotriva autoritarismului, împotriva patriarhatului, împotriva statului. Suntem într-o situație economică bună, dacă ar fi să ne luăm după cifrele economiștilor capitaliști. Nu cu mulți ani înainte un ministru al muncii [Dragoș Pîslaru – goarnă neoliberală și tehnocrat candidat Plusere] ne spunea că „trecem printr-o perioadă de excelență economică”. Noi am zis că excelența economică trece prin stomac (și nu prea se simte a excelență). Iar salariile la nivel de excelență economică nu ne pot permite prea multe, pentru că sunt mici. Deci excelență pentru cine? Pentru patroni?!

Ne petrecem cea mai mare parte din timp la muncă sau pe dum spre muncă, indiferent că locuim în provincie sau în București, indiferent că locuim în zona rurală sau urbană, indiferent că ne deplasăm cu mașina personală sau autobuzul. Ziua de muncă de 8 ore înseamnă minim 10 ore petrecute departe de casă, înseamnă sacrificarea programului nostru pentru profitul patronilor. De cele mai multe ori înseamnă muncă mai mult de 10 ore, pentru că orice poziție de putere corupe, iar patronii vor abuza de asta să te țină să produci cât mai mult pentru ei. Pentru cele mai multe persoane ”zilele libere de la stat” sunt doar un vis, niciodată nu le primesc. Iar toate acestea sunt făcute de către patroni, mici, medii sau mari, locali sau non-locali, și girate de stat. ITM (Inspectoratul Teritorial de Muncă) închide ochii, ministerul închide ochii și asta ca ”să nu ne plece investitorii”. Evident că puținul timp liber pe care îl mai avem devine necesar refacerii forțelor noastre ca să putem muncii cel puțin la fel de bine când ne vom întoarcem la muncă. Astfel și odihna devine instrument al capitalismului.

Toate astea în contextul în care există câteva sindicate care de multe ori par pe blat, ba cu patronii, ba cu statul. În care promit că strâng semnături pentru greve generale care nu au mai venit vreodată. În care sindicaliști ajung ministri, prim-miniștrii sau au diverse combinații pentru a obține beneficii personale. Evident, totul în condițiile în care situația actuală nu permite sindicalizarea persoanelor care lucrează în locuri de muncă cu mai puțin de 15 angajați, practic, cei mai mulți muncitori și muncitoare. Iar asta le convine de minune sindicatelor actuale, pentru că nimeni nu poate să le strice monopolul și combinațiile, și astfel fac încă un blat pe spatele muncitorilor și muncitoarelor.

Mai mult, oamenii în poziții de autoritate (profesori, media, conducători, patroni șamd) propagă ideea că poți reuși prin muncă multă. Că totul se poate în capitalism, un fel de vis american, dar adus aici, în spațiul ocupat de statul român. Și când sistemul eșuează crunt lor li se pare clar că e vina oamenilor și nu a sistemului. Ne spun că ”asistații social”, ”boschetarii”, ”aurolacii” și în general toți oamenii care sunt săraci (mai ales oameni de etnie romă) sunt așa pentru că așa aleg, pentru că nu știu altfel, pentru că sunt leneși, pentru că le e frică să riște, și toată lumea știe că ”riști și câștigi”. Bălării capitaliste (probabil pleonasm)!

Iar bolboroseala asta ține de 30 de ani. Și ca să ne țină blocate și blocați în această minciună a fost adus spectacolul direct în casele noastre și putem privi la el la orice oră, doar la o apăsare de buton. Altor oameni, însă, li se vinde ideea de ”carieră”, o altă invenție capitalistă care are rolul de a ne ține supuși și supuse patronilor. În plus, o brumă de bunăstare generală creată de diverse măriri de salariu și reforme găunoase, ca orice reformă, și hărnită cu iluzii consumeriste și credite.

În tot acest context, o altă lume e posibilă, totuși. Se luptă de 1 mai pentru o lume fără conducători, dumnezei sau patroni. Iar istoria luptelor de 1 mai e lungă și nu se oprește aici, doar ne tragem sufletul.

–un text de Alex Liță