Ministerul muncii și pacea socială


În ultimii 4 ani s-au perindat diferite persoane la conducerea Ministerului muncii, familiei și protecției sociale. Acea instituție ce, în ideologia centristă adoptată de statul român, printre altele, ar trebui să se ocupe de crearea unui climat decent de muncă (de la salarii la condiții de lucru) și de menținerea păcii sociale. Ei bine, niciuna dintre persoanele care s-au succedat la conducerea acestui minister nu au înțeles importanța poziției în care s-au aflat, indiferent că s-a numit Rovana Plumb, Dragos Pîslaru sau Lia Olguța Vasilescu. Nu au înțeles nimic!

Nu au înțeles că dacă fac artificii improvizate ce vor să ofere impresia de bunăstare, dar care duc la sărăcie, pacea socială, acest lucru firav, va fi aruncat în aer de muncitori și muncitoare numai decât. Excelența economică trece prin stomacul muncitorilor și muncitoarelor, iar pacea socială nu trebuie să fie acceptată, mai ales pe stomacul gol. Ni se prezintă date care spun că economia duduie, dar stomacele noastre chiorăie. Constant, suntem martorii prorpiei noastre umiliri!

Salarile au fost tăiate în 2011, Codul muncii și Legea dialogului social au fost modificate doar pentru a oferi flexibilitate patronatelor. De partea cealaltă, în timp ce patronatele primesc flexibilitate, muncitorii și muncitoarele primesc insecuritate economică, sărăcie și desconsiderare. Deci tot sistemul actual funcționează doar pentru a oferi mai multă putere celor ce o au deja și pentru a garanta un câștig cât mai mare patronatelor. Statul și capitalismul înseamnă iadul celor fără de putere!

Ni se arată des, pe toate căile posibile, că a fii antreprenor e un lucru pe care cu toții ar trebui să îl visăm, că scopul nostru ar trebui să fie de a deveni cu toții antreprenori și de a avea cât mai mulți bani. Iar tot acest lucru arată a bătaie de joc față de cei ce muncesc și care nu numai că nu au posibilitatea să devină antreprenori, dar vor și munci pentru aceștia. Deci nu sunt oameni „frumoși” , „liberi” ori „de succes”. Dacă să exploatezi alți oameni înseamnă succes, eu nu il vreau. Întreg sistemul este o ironie.

În tot acest context, în care suntem înjosiți și ni se neagă demnitatea prin însăși existența acestor relații de muncă, ministra muncii (reprezentanta patronatelor), ne spune că nu vor exista scăderi de salarii dacă vor muta contribuțiile sociale de la angajator la angajat. Iar când scăderile pot fi văzute la finalul lunii în fiecare buzunar, ne spune că sunt greșite calculele. Puterea în mâinile unei singure persoane sau a unui grup/partid e bătaie de joc față de cei care nu au putere!

Cred că avem nevoie de o schimbare radicală. E nevoie să le arătăm celor ce au pretenții să ne conducă nu doar că nu acceptăm modalitatea în care o fac, dar și că nu vrem să fim conduși și conduse. Devino și tu neguvernabil/neguvernabilă!

Și ca să le putem arăta că suntem neguvernabili, avem nevoie de acțiuni de protest colective și individuale. Iar pentru a avea o putere mai mare cu care să o contrabalansăm pe cea a patronatelor și statului, e nevoie să conlucrăm în consilii muncitorești și să alegem tactica cea mai bună de a crea o societate mai incluzivă (egalitară și care respectă libertatea fiecărui individ și colectiv).

Alex Liță